Soarele în aspect cu Venus – Povestea de iubire cu tine însuţi
Dacă vrei să aflii dacă Soarele se află în aspect cu Venus în astrograma ta, poţi să-ţi calculezi astrograma aici: astrograma (nu este nevoie să-ţi cunoşti şi ora de naştere). După ce introduci datele de naştere şi se generează astrograma, poţi să bifezi „Display List of Aspects and Positions of Planets” şi „Display Minor Aspects” şi vei avea lista completă cu toate aspectele planetelor din astrograma ta natală. Nu trebuie decât să te uiţi la listă, să vezi dacă Soarele se află în aspect cu Venus (indiferent de aspect. Soarele şi Venus nu pot fi niciodată la distanţă mai mare de 48 de grade, de aceea ele nu pot fi decât în conjuncţie, semisextil şi semicuadratură). Mai jos este descris potenţialul care este oferit de aceste două planete atunci când se află într-un aspect (sau cum este respins acest potenţial).
Soarele reprezintă: Caracterul, Voința, Vitalitatea, Orgoliul, Tatăl.
- Lumina şi Iubirea – cele două energii care lucrează în viaţa ta.
- Către Lumina inimii.
- Iubirea – Lumina din tine.
- A fi în dragoste, a fi iubitor. A trăi şi a împărtăşi iubirea.
- Dezvoltând în interior iubirea, adică FIIND IUBIRE, te reconectezi la sinele tău adevărat.şi poţi să aduci în viaţa ta orice doreşti să creezi..
- Ai misiunea de A FI IUBIRE, de a dărui iubire şi a lăsa iubirea să strălucească în fiecare clipă.
- Ai misiunea de a face pace cu tine însuţi.
- Ai misiunea să te iubeşti.
- Ai misiunea să-i oferi copilului din tine dragostea ta.
- Ai misiunea ca iubirea să devină felul tău firesc de a fi, la fel de natural ca şi respiraţia.
- Ai misiunea să iubeşti oamenii.
- Vrei să fii iubit.
- Centrare pe dragoste.
- Iubeşti din inimă, din centrul fiinţei tale.
- Te placi pe tine însuţi doar atunci când eşti popular şi sociabil, sau te simţi atractiv şi iubit.
- Ai nevoie de iubire ca să simţi că trăieşti din plin.
- Simţi că nu poţi să trăieşti şi să te bucuri de viaţă dacă inima ta nu este străbătută de fiorii dragostei.
- Ca să te realizezi în viaţa ai nevoie să iubeşti şi să fii iubit.
- Ca să te simţi special şi important ai nevoie să fii iubit şi apreciat pentru frumuseţea ta.
- Îţi mobilizezi voinţă pentru a arăta celorlalţi că eşti o persoană care merită să fie iubită.
- Dorinţa de a fi plăcut, de a atrage şi a seduce este puternic înrădăcinată în conştiinţă.
- Pentru tine este uşor să devii popular, persoanele se simt atrase de tine. De fapt asta vrei, să ai locul tău sub Soare unde să fii plăcut şi iubit.
- Îţi place să ai relaţii, simţi că scopul vieţii tale este să găseşti oameni cu care să relaţionezi.
- Ca să afli cine eşti ai nevoie să fii permanent în relaţii, îţi găseşti identitatea prin relaţii.
- Relaţiile pe care le ai îţi afectează simţul valorii de sine.
- Relaţiile pe care le ai oglindesc cine eşti, în relaţii eşti tot ceea ce poţi fi.
- „În momentul în care înţelegeţi ce este iubirea, în clipa în care experimentaţi iubirea, deveniţi iubirea însăşi. Atunci în voi nu mai există nici dorinţa de a fi iubiţi, nici dorinţa de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca şi respiraţia. Nu puteţi face nimic altceva; veţi fi – pur şi simplu – plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu vă simţiţi răniţi. Motivul este următorul: numai persoana care a devenit ea însăşi iubirea, poate iubi. Puteţi dărui numai ceea ce aveţi deja. Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în viaţa lor, care nu au ajuns la sursa întregii lor fiinţări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei… Cum ar putea să iubească aceşti oameni? Ei pot numai să simuleze… S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că vă iubesc. Însă, mai devreme sau mai târziu, îşi vor da seama că este numai o pretenţie, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenţionează să vă înşele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereţi să fiţi iubiţi, iar celălalt cere, la rândul lui, acelaşi lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească, şi fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Aceasta este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, şi fiecare îl va reproşa celuilalt, plângându-se că ceva nu este în regulă. De la bun început ei sunt de fapt nişte cerşetori, iar mâinile lor, întinse către celălalt pentru a cere, pentru a ruga, rămân goale.” – Osho
- Iubire egoistă.
- Orgoliu în iubire.
- Dragoste de sine.
- Dacă nu te iubeşti cu adevărat, nu vei avea niciodată puterea să te priveşti în faţă, exact aşa cum eşti.
- Scopul vieţii tale este de a te privi pe tine însuţi din toate unghiurile şi din toate dimensiunile, ca să vezi adevărul despre tine însuţi să te vezi şi să te înţelegi în totalitate, să-ţi cunoşti slăbiciunile şi puterile, dar cu iubire, fără să-ţi pricinuieşti suferinţă şi fără să te judeci. Altfel vei pierde mult din puterea personală, va fi un loc unde iubirea nu reuşeşte să pătrundă. Pentru a fi puternic, în viaţă şi sănătos trebuie să fii în stare să te iubeşti.
- Trebuie să înveţi să fii tu însuţi, mai întâi să te accepţi, să te respecţi, să te apreciezi şi să te iubeşti tu însuţi şi apoi să ai pretenţia să fii iubit de către ceilalţi. Trebuie să începi să te accepţi şi să te iubeşti aşa cum eşti. Este posibil să-ţi fie greu să găseşti măsura justă de iubire de sine, să oscilezi mereu între orgoliu, iubire egoistă, orgoliu în iubire şi neîncredere în sine, în propria persoană. Dar a refuza să te iubeşti înseamnă a nega (fie şi inconştient) ca toate fiinţele merită iubirea ta – inclusiv tu.
Există multe piedici în calea unei veritabile iubiri de sine. Blocajul cel mai superficial constă în ideea preconcepută că “nu este necesar (sau moral) să mă iubesc pe mine însumi”. Totuşi este doar un pretext pentru teamă de a recunoaşte că nu suntem (deocamdată) capabili să manifestăm această iubire. Fie că e îndreptată spre exterior sau către propria fiinţă, dragostea este totdeauna o probă de nobleţe interioară. Implică curaj, dăruire, dilatare a conştiinţei. Prima poveste de dragoste adevărată este cel mai uşor să o ai cu tine însuţi, pentru că porneşti din punctul în care ajungi cu celălalt abia după o relaţie de câţiva ani, când reuşeşti să spulberi multe din iluziile perfecţiunii de la început. Şi cu toate că probabil ţi-ai spulberat de mult iluzia propriei perfecţiuni… de tine nu te poţi despărţi! Va trebui să mergi împreună cu tine până la capăt.
Cât de mult te iubeşti cu adevărat?
Primul pas ar fi să-ţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe… I le acorzi? Ţi se întâmplă să-i spui poveşti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce aude aşa ceva. Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui “nu îi vor fi niciodată accesibile”? Acest comportament înseamnă invidie şi gelozie şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine. Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit. Îi explici uneori ca ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? În felul acesta îl înveţi ura. În plus, ca să mai îmbunezi un pic situaţia, îi spui că nu contează câte îndura, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate…Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică. Dacă ţi se mai petrece uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient…Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu-l vor linişti decât pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce-i trebuie şi va reîncepe să plângă.
O relaţie de iubire între două fiinţe care nu ştiu aproape deloc să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis. Fiecare dintre ei speră ca celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să-i ofere atât de mult încât să-l scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe sine. Evident, este doar o himeră…Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celălalt. Dacă nu mi le oferă, mă voi considera îndreptăţit să mă supăr. Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea să vă începe să mă sufoce…De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi. Dimpotrivă, atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o trezeşte veritabila iubire de sine, interacţiunea se stabileşte pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interacţiunea cu celălalt o necesitate stringentă, dureroasă, ci de revărsarea unui preaplin. În felul acesta “a dărui” şi “a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de “obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.
Dovezi de iubire pe care le primeşti de la tine însuţi atunci când te iubeşti cu adevărat:
A face pace cu tine însuţi, într-un mod plin de luciditate şi dragoste, este primul pas către veritabila cunoaştere de sine care aduce simultan la suprafaţă culmile cele mai sublime ale personalităţii, dar şi abisurile cele mai întunecate. Dacă nu te iubeşti cu adevărat, nu vei avea niciodată tăria să te priveşti în faţă, exact aşa cum eşti, OM – supus greşelii, tentaţiilor, căderilor, dar totodată capabil să oglindeşti în inima ta măreţia Totului.
Lise Bourbeau
–>
- Eşti conştient de abilitatea pe care o ai de a te face plăcut şi popular.
- Iubeşti persoanele mândre, demne, strălucitoare, egoiste, care se centrează pe sine, care vor să iasă în faţă, care sunt individualiste, autonome, ambiţioase, creative şi dramatice.
- Eşti o persoană frumoasă, echilibrată, atractivă, plăcută, stilată, graţioasă, cooperantă, şarmantă, dar şi cu tendinţa de a deveni leneşă, indecisă, avidă după plăceri şi vanitoasă.
- Vanitatea, lenea, comoditatea, aviditatea şi indecizia se întorc împotriva ta, te opresc să te realizezi în viaţă pe deplin, te opresc să te exprimi pe tine eficient, aşa cum eşti, să te pui în valoare şi să străluceşti.
- Eşti mândru de frumuseţea ta, de cum arăţi. Eşti orgolios în privinţa aspectului tău fizic. Dacă o persoană îţi face un compliment în ceea ce priveşte aspectul tău fizic ai impresia că te admiră pentru cine eşti, iar dacă unei persoane nu îi place cum arăţi, cum te îmbraci, stilul tău, crezi că are ceva cu tine personal, că are ceva cu persoana ta şi te simţi rănit în orgoliu. Iar dacă unei persoane nu îi place cum eşti, personalitatea ta, ai impresia că nu eşti suficient de frumos şi nu ai suficientă valoare.
- Când vezi că altcineva e strălucitor, e admirat sau în centrul atenţiei, te simţi neatractiv şi neiubit.
- Egoul tău este în legătură strânsă cu aspectul tău exterior.
- Te placi atunci când poţi să fii mândru de ce ai realizat şi atunci când eşti în centrul atenţiei.
- Ai o admiraţie profundă pentru aparenţe şi social, eşti expert în socializare.
- Preferi oamenii pacifişti, cu care poţi ajunge la un compromis.
- Ca să obţii ceea ce vrei preferi să faci compromisuri.
- Vrei să te îmbraci bine, să fii la modă, ca să te pui în evidenţă, să arăţi că eşti o persoană importantă. Cheltui bani ca să-ţi creezi o imagine.
- Creator de modă.
- Ai caracteristicile feminine bine dezvoltate.
- Îţi plac bărbaţii mai feminini, care au grijă de aspectul lor exterior, care au clasă, graţie, sunt şarmanţi, fermecători, bărbaţii care vor să facă compromisuri, nu să lupte.
- Te înţelegi mai bine cu bărbaţii, eşti mai plăcut de către bărbaţi, deşi cauţi să obţii admiraţia femeilor. Aprobarea venită din partea femeilor te ajută să te simţi important, valoros, o persoană de succes.
- Eşti un bărbat care iubeşte femeile.
- Eşti un bărbat care vrea să fie mândru de iubita lui în faţa celorlalţi, te uiţi după femei strălucitoare, demne, ca nişte regine, genul de femei cu care să te poţi mândri în societate.
- Eşti un bărbat care apreciază şi respectă femeile frumoase, feminine, care au grijă de aspectul lor exterior.
- Eşti o femeie vitală, independentă, creativă, orgolioasă, aroganţă, puternică, demnă, autoritară, cu voinţă puternică, strălucitoare, îţi place să fii în centrul atenţiei.
- Tatăl tău este frumos, echilibrat, diplomat, iubitor, plăcut, are aptitudini artistice, este sociabil, dar poate avea tendinţa şi să fie mai feminin, leneş, indecis, să-i placă femeile, să fie avid după plăceri şi vanitos.
- (Nu) Ai o relaţie iubitoare cu tatăl tău. Tatăl tău (nu) te iubeşte. (Nu) Îl iubeşti pe tatăl tău.
- Te identifici cu femeile, cu persoanele frumoase, atractive şi populare.
„Ai grijă ca inima ta, să se scufunde în lumina iubirii.” Andreea Trifu
„Poţi aduna într-o viaţă averi/Dar să pierzi fericirea intr-o zi/Fără lumina iubirii de ieri/Ce soare te poate încălzi?” (Mădălina Manole – „Jucătorul de iubire”).
