Istoria Astrologiei
Un pic de Istorie
Astrologia a luat naștere în epocile vechi ale istoriei Terrei, primii germeni apărând la populațiile primitive. Acești oameni erau mai aproape și mai legați de natură, posedau un instinct și o intuiție infinit mai dezvoltată decât noi, oamenii din mileniul III. Atfel, superioritatea mileniului trei nu ne acordă și superioritatea intuiției, creativității, simțirii, față de secole de început. Din acest punct de vedere lumea este într-o continuă involuție, deși nouă ne-ar place să credem contrariul.
În antichitate, calendarele erau concepute în funcție de evenimentele astrale- eclipse solare sau lunare, anotimpuri și echinoctiuri. Încă din mileniul trei i.H. babilionienii, sumerienii și chinezii determinau timpul în raport cu Soarele și Luna, apărând adeseori și alte planete, ca Marte și Venus.
La Ninive și Babilon templele erau lăcașuri ce adăposteau altare ridicate zeilor, dar și observatoare, unde inițiații putea să studieze mersul astrelor.
Istoria Astrologiei
Astrologia se practică în Chaldeea și China, Egipt, Romă, Grecia. Contribuția adusă de greci a fost importantă, mai ales prin numele divine acordate planetelor și prin simbolurile păstrate pînă astăzi. Empedocle, Platon și Aristotel se interesau de problemele creației și considerau astrologia ca o știință ce deschide calea spre divinitate. Eruditul grec Ptolemeus a adus o contribuție considerabilă prin redactarea a două opere de importanță capitală: „Tetrabiblon” și „Almagesta”.
Spre deosebire de greci, care au răspândit în Imperiul Român cunoștințele de astrologie, în Egipt situația este alta. Aici, astrologia este practicată de o castă de preoți, care exercită astfel o foarte mare influență asupra familiei regale, fiind interesată să păstreze aceste cunoștințe sub cel mai desarvasit secret.
Un mare preot al cultului Osiris-Zeul Soarelui va scrie cele mai importante lucrări, care au stat la baza tuturor studiilor ulterioare. Este vorba de cel mai mare astrolog, cunoscut sub numele de Hermes Trismegistros (cel de trei ori magistru), care a protejat această știință, făcând-o hermetică, deci accesibilă numai inițiaților. A practicat sistemul Marilor Arcane-simboluri prezentate în 22 de figuri, fiecare din ele ilustrând destinul și evoluția omului.
În Evul mediu astrologia atinge apogeul fiind susținută mai ales de regii Franței și ai Spaniei. Apar faimoasele Tabele Alfonsniene, ale lui Monteregio, în onoarea lui Alfons al Castiliei, operele lui Placidus de Titus și Sf. Thomas d’Aquino.
În timpul Catherinei de Medici, a trăit și a scris cele mai faimoase profeții un mare clarvăzător și astrolog, Michel de Nôtre-Dame, cunoscut sub numele latinizat de Nostradamus (14.12.1503-1.07.1566). Alte nume ilustre de astrologi sunt: Ruggieri, Paracelsus, Joseph Cardan, medici, alchimiști și filozofi; Tycho Brahe celebrul astronom și profesor universitar la Copenhaga; Johannes Kepler, astronomul care a pus bazele mecanicii cerești; Morin de Villefranche, fost profesor de matematici, consilier al cardinalului Richelieu și al lui Mazarin, autor al unui tratat de bază: „Astrologia Gallica”.
În secolul XX, Paul Choisnard așează astrologia pe baze stintifice, aplicând calcul probabilităților faptului astrologic.
Toate aceste personalități au remarcat existența ordinii, a ciclicitatii, a armoniei și ritmului, obținut prin repetiția unor teme majore sau prin dezvoltarea lor.
Susține-ne cu un Like sau cu un Share! Mulțumim!